vineri

barnabe polanco garcia

as dori sa imi cer scuze ascultatorilor pentru nota negativa in care am inceput anul scolar-calendaristic, nota care probabil v-a speriat si indepartat de gradinita noastra. obligat fiind sa afisez un zambet sincer dupa maxima scrisa cu litere de foc "CLIENTUL NOSTRU, STAPANUL INELELOR", sunt mandru sa va prezint o noua interfata si bonus un mic desert proaspat si hranitor.
povestea pe care sunt pe cale sa v-o servesc, desi reala, ramane o poveste frumoasa. fara a fi calda si proaspata, cum sunt majoritatea stirilor care ne incanta si excita, are toate elementele si ingredientele potrivite a face deliciul acelor iubitori de coincidente si, sper sa devina ghiocelul unei noi primaveri pentru pamantul virtual in care a inflorit.
"Andrea Doria vs. Stockholm" e povestea uriasului ocean-liner Andrea Doria.
de fabricatie italiana, nava era printre cele mai luxoase si mai beton transatlantice care strabatusera vreodata oceanul singurul ei scop fiind sarutarea talpilor numerosilor multi-milionari de pe batranul, noul, oricare din celelalte continente, marte sau aiurea. printre numeroase alte dotari de lux era prima nava cu trei piscine in aer liber, cate una pentru fiecare clasa si era, pentru a cita una din descrierile timpului, "a superb expression of her time and nationality, a ship that combined 1950s modernity with a keen awareness of Italy's extraordinary artistic heritage."
de nescufundat. asa era considerata Andrea Doria. si pe bune dreptate. era echipata cu ultimele tehnologii de navigatie printre care si doua radare smechere, radarul fiind in 1953, ultima realizare a stiintei si chiar daca echipamentele ar fi parasit-o la greu, cei 1200 de pasageri si 500 de membri ai echipajului nu aveau de ce sa isi faca griji. vasul era construit in asa fel incat din cele 11 compartimente in care era impartita, 2 puteau fi inundate fara ca vasul sa se scufunde.
oricum atat despre detaliile tehnice. ideea de baza e ca.......(suspans)......intr-o noapte neagra si cetoasa in urma unei inlantuiri de evenimente si decizii una mai nefericita ca cealalta Stockholm, si el un liner dar mai mic de fabricatie si origine suedeza, a intrat cu botul in laterala Doriei trimitand-o in adancuri. din tot talmes-balmesul care a dus la rezultatul asta merita mentionat doar faptul ca Andrea Doria naviga prin mijlocul unui banc de ceata des de nu iti vedeai mana in fata ochilor, pe cand Stockholm plutea pe o mare calma sub cerul instelat (un peisaj de vis fie vorba intre mine si Carlos, un prieten de-al meu nu-l stiti voi).
desi soarta a fost cruda cu liner-ul numit astfel dupa amiralul genovez din sec 16 Andrea (ce nume ciudat pentru un baiat) Doria, nu la fel s-a intamplat cu pasagerii. din cei 1660 de oameni aflati la bordul navei, doar 46 au decedat in urma impactului, restul fiind salvati inainte ca fieratania sa ia drumul oaselor. dragut, nu?
morala povestirii e alta. In urma impactului o fetita de 14 ani Linda Morgan, de pe Andrea Doria, fetita care vorbea doar spaniola a fost smulsa impreuna cu o parte din cabina ei, unde dormea impreuna cu sora ei Joan in acelasi patut visand probabil amndoua in spaniola, si proiectata pe puntea Stockholm-ului langa cabina singurului marinar de pe vas care vorbea spaniola, Barnabe Polanco Garcia si el foarte mirat de altfel sa auda o fetita plangand in limba lui materna dupa maica-sa, pe un vas suedez.
aici se incheie povestea de seara. balanel, miaunel, serghei sergheievici si restul gastii va ureaza un calduros "Nu Zaiet, Nu Pagadi" si va asteapta la o bere in restaurantul din "Gara care nu exista".

P.S. apropo de nimic. focurile alea multicolore pe care le vedeti noaptea pe camp cand va rataciti cu masina nu sunt focuri naturale sunt focuri blestemate care ard in locurile unde sunt ingropate comori. desi fenomenul e frumos si atractiv de la distanta, aviz amatorilor: comorile respective sunt pazite de insusi Dracul care va va chinui sufletele in iad pentru restul eternitatii punandu-le sa impinga bolovani in sus pe un munte si sa manance fructe din copacul in care cresc capatani umane descapatanate ca sa zic asa.
inchei aici.
"sixteen men on the dead man's chest.....yo-ho-ho and a botlle of rom"


Niciun comentariu: