verde imparat era cu oile

Verde Imparat era cu oile. Sau cel putin asa mi-a comunicat vocea care pazea telefoanele Apartamentelor Imperiale.
-Cu oile?!? Nu-mi venea sa cred asa ca am mai intrebat odata. Cu oile? Azi?
-Da, domnule. Cu oile. Alteta-sa s-a trezit de dimineata, a cerut sa ii fie aduse Suba si Ciomagul si a purces la Scoaterea Oilor din Tarc.
Vocea era alba si plata de parca ar fi purtat o masca de ceara. Un robot nu ar fi spus-o mai bine.
-Scoaterea Oilor din Tarc? De dimineata? Azi? Pentru numele lui Dumnzeu Cel Nascut din Doua Mame, azi??? Simteam ca-mi ies din fire dar ceva imi spunea ca si daca m-as fi teleportat la celalalt capat al firului si i-as fi bagat majordomului receptorul pe gat el nu ar fi facut decat sa il mestece implacabil, privindu-ma cu ochi ficsi.
-Da, domnule. Ceremonia a inceput la ora 6.45, maestru de ceremonii a fost al treilea vizir, a fost o predica chiar placuta, daca pot spune.
Am luat o gura de cafea in timp ce incercam sa gandesc rational. Verde Imparat era o personalitate mai ciudata dar un profesionist adevarat. Oricat de departe ar fi mers cu tampenii de genul “Marea Ceremonie de Scoatere a Oilor din Tarc”, vechimea numelui, onoarea si educatia de prim rang primita il obligau sa serveasca tara inainte de orice interes personal. Un dobitoc pompos. Auzi. Chiar azi sa plece!!
-O.K.! m-am decis sa raspund vocii care astepta lipsita de viata la capatul linei. Spune majestatii sale sa ma sune cand ajunge la palat. Stii cine sunt, nu?
-Da, Domnule.
Ah, ce ma enerva.
-Bun! Printesa cum se simte?
-Inaltimile Sale, Mama si Surorile ei sunt cu Ea.
-E bine! Trebuie sa aiba incredere. Si inca ceva, Bernard!
-Numele meu nu este Bernard, domnule.
-Nu face nimic. Bernard , tu stii ca azi e prima zi a iesirii Sarpelui, nu?
-Da, domnule.
-Si avand asta in vedere, esti de parere ca Verde Imparat a actionat ca un tampit plecand pe coclauri cu oile, in loc sa stea la palat cu famila si supusii sai?
-Nu e de datoria mea sa am pareri, domnule.
-Nici nu ma asteptam. La revedere, Bernard, am spus si am inchis telefonul.
In cabinetul meu era straniu de liniste. Jaluzelele erau intredeschise si suvite subtiri de fum impleteau firicele de praf.. mi-am stins tigara la radacina ficusului, mi-am urcat picioarele pe birou si mi-am lasat capul pe spate. Undeva sus pe biblioteca motanul incepu sa toarca.
Bernard asta nu era prost. Ma pripeam sa il judec pe Verde Imparat. Asa e, un dobitoc ca mine s-ar putea grabi sa il judece ca inconstient, dar ar fi gresit. Azi cand Sarpele iesea din nou sa-si ceara tributul si chiar azi cand venise randul insasi Primei Fecioare, fiica lui, azi da, era mai important ca oricand ca imparatul sa fie cu adevarat in mijlocul lor, sa vorbeasca cu ei, sa isi conduca oile spre munte, sa fie vazut ca nu se teme de napasta abatuta asupra Casei Lui. El credea ca se va ivi azi alesul, acela ca va rapune sarpele, cum asteptasera atat timp. Speranta asta calauzise generatii de-a randul poporul lui si iesind cu oile azi, cand dupa linistea de afara era clar ca putini se incumetau, demonstra ca speranta exista. In privinta asta aveam vesti bune.



2
Ilenul Kelogan calarea lenes pe drumul spre Oras cand zari ceva care ii zburli parul pe tot corpul. Pe marginea drumului un nor de fluturi multicolori se invalmaseau deasupra unui cal mort, iar alaturi un alt cal, alb cu o stea rosie in frunte, pastea nepasator. Armasarul lui Ilenul necheza nervos si smuci din cap.
-sa-mi bag pula, stapane, blestemate vremuri ne e dat sa traim. Oare sa aiba vreo legatura cu Sarpele?
Tanarul ridica din umeri si scuipa intr-o parte. Tare putea sa fie tampit calul asta cateodata. De cand plecasera de acasa se plangea intr-una. Cateodata se gandea ca ar fi fost mai bine daca nu ar fi fost vorbitor, ci cal ca toti caii.
Mirosul ii intorcea oasele pe dos. Ce ii trebuise lui Sarpe? I se urase cu binele se vede. Azi ce zi era oare. Vineri? Juca Realul…Isi permise un oftat nostalgic
Privelistea avea ceva ireal in ea. Cadavrul cu burta umflata, poienita verde si plina de flori, privirea un pic calculat, nepasatoare parca a calului alb si fluturii mai ales fluturii atat de frumos colorati, sclipind vesel prin aerul infestat. Ilenul nu-si aducea aminte, mancau fluturii animale moarte?