Dumnezeu Regele Coardelor

Dumnezeu le-a făcut pe toate, apoi a făcut peștele și la urmă: o fată.

I-a chemat pe la el, le-a dat de mâncat, de băut, au fumat ceva; apoi i-a trimis la culcare.

Dimineață a luat-o pe ea de o parte și i-a zis:

“Du-te cu omul ăsta și faceți-vă un viitor împreună. E om bun.”

Apoi l-a luat pe el pe după umeri și i-a șoptit în ureche:

“Ia-o așa și zii așa...te iubesc de mor, nu mai pot de dorul tău, nu dorm nopțile, îmi place mult cum arăți gagico... du-o pe club în Spania, ai grijă de ea, face-ți bani. Că omul.. omul nu l-am făcut doar că să facă copii, tre să dea și la buci.”

Peștele a dat din cap. Înțelegea.

Așa au făcut.

Au plecat. La început a fost greu.

Ea la club, la muncă, ieșea tocmai dimineață. Pupici, sărutări, “ah, trage-mi-o tu, numai pe tine te iubesc”, “da mami, ce bună ești, ce buci ai.”

Câteodată el era în țară, ea acolo. Dimineață la 5:

“Alo, ce faci? Dormi? Cu cine ești?

“Da, dormeam. Sunt singur, nu fii nebună. Te iubesc mult!”

“Te iubesc. Vai! Ce chef am să mi-o tragi! Tu, doar tu.. doar cu tine îmi place.”

“Da, dragostea mea, lumina vieții mele? Chiar așa?”

“Normal. Mai întrebi? Numai boșorogi chei, îi urăsc. Abia aștept să strângem bani să ne luăm casă acolo la țară și să mă fuți doar tu.”

“Ah, mami, ce mult îmi doresc și eu asta. Abia aștept. Nu mai vine odată ziua aia. Cum a fost azi? A fost greu?”

“Doar 300”

Și curgeau telefoanele pe mobil, și gramele și caroseriile, toate pe lângă ei ca apa. Doar dragostea lor rămânea la fel , că era de la Dumnezeu.

Și la bătrânețe auzeai de sub plapumă chicoteli.

“Ah, mami, ce bună ești, ce buci ai...”