surate maimute, Mor, paunul,
tot mai dorm, vazduhu-i ca tutunul,
totusi, Chil, zburand in lung si-n lat,
prea boltite ceruri n-a brazdat,
suie-ncet o umbra, un oftat prin jungla,
cine-i? care? ce-i? nimica,
pui de vanator, e frica!
stramb, prin luminisuri cu soparle,
sta pandeste, spera, se azvarle;
murmurele sale, susotind,
cresc in jur, se-mprastie, se-ntind!
cand razbate, simti sudori pe spate
si-ti ingheata parca chica:
pui de vanator, e frica!
pan ce luna de pe varf de munte
n-a intrat in stancile marunte;
asudat si frant, cand paru-l simti
ca-si zbarleste creasta lui de zimti,
stai si-asculta: grea, aproape, multa,
vezi din toate, se ridica,
pui de vanator, e frica!
suierand, sageata musca zarea!
nimeni sa nu treaca trecatoarea...
in desisul gol, ce-ti rade-n nas,
sulita infige-ti-o! ai tras!
mana-i negrait de moale...sangele se-opreste-n cale.
ce-o fi in piept ca randunica?
pui de vanator, e frica!
cand sorb cerul trompele furtunii,
pinul cand se surpa si cand funii
mari de uragane isi aud
paraind fuiorul lor cel ud;
rostogoliri - bubuie! prin goluri,
leul mieunand ca o pisica?
pui de vanator, sa stii ca-i frica!
salta apa, spumega-n rascoale,
bolovani cat casa se pravale,
fiecare fir de iarba-aici
pare-un palid licurici
beregata, te-ai uscat deodata!
inima: tic...tica, mititica;
pui de vanator, e frica, frica!
Rudyard Kipling - Cantec de pui de vanator
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu