încerc să mă duc la culcare. e seară, e pat, mi-am schimbat cuverturile, mi-am pus cearșafuri noi, mi-am schimbat fața de pernă. doar plapuma roșie a rămas la fel. nu am alta, nici nu vreau și nici cu ce s-o îmbrac nu am. în plus: am mințit. nici nu știu ce sunt acelea cuverturi. după cum sună, probabil au murit sau au dispărut în secolul 19. adio cuvinte de genul ăsta.
pace și de la capăt. încerc să mă duc la somn cu ideea că toate au mers bine azi, că am fost un băiat ok, corect față de toți.tot ce-mi rămâne de făcut e să mă întind în pat, să dau drumu la radio, să ascult ce-o fi și, neapărat, să mă gândesc la trei chestii pozitive pe care le-am făcut. sau care există. sau pe care vreau să le fac, nu mai țin exact minte cum era. tot de la radio am auzit, la o emisune de dimineață, fără să țin minte cât de dimineață era. Cred că pot să aleg oricare din variante, oricare, orice și oricine (din toate mai ales 'oricine' mă chinuie). numai să fie de bine.
nu sunt mulțumit, nu sunt. nu încerc în timpul zilei să fiu cel mai bun samaritean, o prostie. mă las purtat de val și cânt în gând și îmi țin emoțiile în frâu. dacă prinzi un vibe bun să nu-l pierzi încercând să-l îmbunătățești. mă atașez, încă, de unasau alta, și una și alta; de la singular la plural imediat.
probabil revin mâine seară