deci, sunt intr-un bloc de apartamente cam paradit, mare si urat ca o zi de joi. Tot visul sunt inauntru dar stiu cum arata si pe dinafara. E o magoaie ruseasca gri si plina de ferestre stirbe care se uita cu ura la mine. Probabil o parte din locuinte sunt dezafectate pentru ca multe geamuri sunt sparte, doar din loc in loc o lumina aprinsa sau niste rufe intinse pe sarma in vreun balcon. Cerul e vanat plumburiu, aerul e plin si miroase a praf. Se apropie furtuna. Atmosfera e o combinatie intre marginea Kievului si mexico city. In curte un loc de joaca abandonat cu o groapa de nisip plina cu sticle de bere la 2litri goale.
Se face ca eu merg pe holuri dintr-un apartament in altul incercand sa conving lumea ca e timpul sa mergem. Nu stiu ce se intampla dar stiu ca trebuie sa ii dam. La mine ma asteapta deja mai multi cu bagajele facute in jurul unei sticle de visinata. Eu probabil ma asigur ca nu lasam pe nimeni in urma.
Intru intr-o sufragerie mare si destul de luminoasa, plina cu plante ornamentale. Inauntru Morales din Oz sta pe un taburet inalt la bar si mananca ciuperci uscate dintr-un bol. Ma asez pe un fotoliu in fata lui si cu spatele la geam si-i zic ca tre sa mergem. El nu spune nimic se uita fix inspre balcon, cum se uita el in serial la Alvarez inainte sa puna pe cineva sa-l omoare. Ii dau inainte cu cicaleala “Haide, mosule, haide ca e tarziu deja, ce vrei sa ne prinda pe aici?( oare ce???)”. si in tot timpul asta mai rontai si eu cate o ciuperca cu el. Gustul e oribil dar imi place. Mestec bine sa se absoarba ca lumea substanta in organism. Morales nimic. Ochii tinta pe balcon. Mai incerc cu frumosul si cand vad ca nu merge ma ridic in picioare hotarat sa il trag jos de pe scaun daca trebuie. Atunci se uita la mine si parca imi spune, desi nici nu deschide gura si nici nu face vreun semn, sa ma uit spre geam.
Intorc capul si vad pe balcon o broasca albastra mare, nefiresc de mare. E ditamai bestia aproape cat un caine de talie mijlocie. Ma priveste cu ochi mari si bulbucati. Nu pare speriata. Nici eu nu sunt. In timp ce o studiez, deschide gura si imi zice ceva intr-o limba pe care nu o cunosc.
Nu mi se pare nimic ciudat in asta. Imi dau seama ca ce vad e imaginatia lui Morales. Ma asez la loc in fotoliu si mai iau o ciuperca. Imi trece prin cap “Ia uite ma ce nebun si asta, ce-i trece prin cap” si abia atunci ma loveste. Stai frate cum naiba vad si eu ce halucineaza el? Ridic ochii spre shau, ma priveste in ochi fara sa miste un muschi macar si din nou am senzatia ca imi vorbeste fara sa deschida gura si parca zice “Ei vezi mosule, acuma intelegi?”
Inteleg si chiar prea bine. Mai iau o ciuperca sa am de drum si ies din apartament. Daca el nu vrea sa mearga ,il fut in gura, eu ma grabesc.
2 comentarii:
asa-i morales asta..bv ..final superb..
Trimiteți un comentariu